Mai interesantă, mai provocatoare şi mai spectaculoasă decît reprezentarea corpului în tehnici tradiţionale, mi se pare folosirea propriului corp ca medium de exprimare estetică, cînd artistul îşi asumă dublul rol în refacerea unităţii primordiale, de obiect şi subiect deopotrivă, ceea ce înseamnă de fapt cunoaştere autentică. Mă gîndesc chiar, în ce măsură unul primează la un moment dat asupra celuilalt şi la un foarte probabil dialog complice al părţilor.
În ultimă instanţă, recurgerea la propriul corp este o soluţie ultimativă, sacrificală, un fenomen de circularitate care ne aduce mereu la punctul de pornire, la noi înşine, căci în noi, în lăuntrul nostru, este dat totul.
8.9.09
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.