Adrian Enescu

Era prin ’80 şi ceva şi tocmai îmi cumpărasem (de la magazinul Muzica, în configuraţia de atunci, evident) Funky Synthesizer Vol. 1 şi 2. Pentru generaţiile recente, este vorba de muzicianul Adrian Enescu şi de LP-uri pe 33 şi 1/3 de rotaţii. Parţial, Bucureştiul era încă în picioare - dacă mai ţineţi minte Piaţa Naţiunilor Unite şi capătul autobuzului 118R, în spatele fostei operete. Umblam cu capul în nori pe-atunci. Vizitasem nişte prieteni care locuiau în zonă şi, cum-necum, am uitat discurile în staţia de autobuz. M-am întors cît am putut de repede, dar nu le-am mai găsit. A doua zi dimineaţă am alergat într-un suflet şi am cumpărat alte discuri, dar parcă imprimeul copertelor nu era atît de precis ca al celor dinainte. Le ascultam pe un pick-up Tesla. Peste un timp, le-am dăruit unei fete. Dar am iubit mult muzica aceea. Aveam puţin peste douăzeci de ani.