Marcel Chirnoagă (plastician autodidact, de meserie matematician probabilist) a fost un foarte important gravor, dar şi sculptor de mare forţă. L-am cunoscut cînd încă eram foarte tînăr, cu prilejul unei expoziţii găzduită în Rotonda Atheneului Român, prin 1975, cred. O mătuşă de-a mea, prietenă de familie cu generalul Virgil Chirnoagă, unchiul rebelului Marcel, m-a prezentat maestrului. În zona centrală a rotondei, amplasate concentric, o suită de sculpturi în lemn, siluete martirice enorme cu mîinile aşezate pe torace şi palmele străpunse de şuruburi colosale, din cele care se folosesc la calea ferată pentru prinderea şinelor pe traverse. Eu, pe-atunci un adolescent insolent, am comentat dimensia şuruburilor. Iar maestrul Chirnoagă mi-a explicat binevoitor: „Că să fixez aceste personaje teribile, a trebuit să folosesc nişte şuruburi pe măsură”. Simplu, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.