RACHETA cutezătorilor

Eram pe plaja Modern din Constanţa, cu maică-mea. Plecarea noastră la mare în primele zile ale lui august, an de an, era o regulă absolută. O rugasem să-mi cumpere o revistă care mi se păruse interesantă şi o răsfoiam cu plăcere. Din cînd în cînd, briza îmi arunca nisip peste pagini. Cu puţin timp în urmă, misiunea spaţială americană Apollo 11 efectuase prima aselenizare şi chestiunea era pe buzele tuturor. Stătuserăm atunci cu sufletul la gură în faţa televizorului, ascultînd vocea emoţionată a lui Andrei Bacalu şi încercînd să desluşim silueta fulgurantă a lui Armstrong pe fundalul lunar. Acum şedeam întins pe cearşaf, răsfoiam revista şi un articol mi-a atras atenţia în mod deosebit. Prin sticla fumurie a ochelarilor de soare citeam greu, iar fără ei, lumina mă orbea. Dar chiar şi aşa, l-am recitit de mai multe ori, cu nesaţ. Pentru mintea mea de atunci, era perfect. Se numea Quo Vadis? şi elogia acea incredibilă reuşită a umanităţii. 

Revista am pierdut-o, dar mulţi ani după aceea am încercat să găsesc acel articol, fără succes însă. Mi-l doream mult, dar cu siguranţă nu m-am forţat prea tare. Cert este că textul acela îmi rămăsese la suflet. Ţin minte că în drumurile mele prin anticariate, întotdeauna aruncam o privire (şi) după revista respectivă.

Azi, 23 august 2014, după exact patruzeci şi cinci de ani, în urma unei discuţii telefonice cu un prieten din copilărie cu care am depănat amintiri, am căutat-o într-o doară pe NET şi iată că revista mea a ieşit la iveală - am recunoscut emoţionat fiecare filă şi bucuria mea a fost imensă: RACHETA cutezătorilor la prima sa apariţie, Nr. 1, august 1969, un articol de Petre Ghelmez. Aveam unsprezece ani şi trecusem în clasa a patra! 

Sursă: tvarheolog.com