skip to main |
skip to sidebar
Linii
Păşesc pe linii extrem de subţiri, la înălţime. Le simt sub tălpi, dure şi reci, nichelate, singure elemente stabile în spaţiul enorm dimprejur. Vibrăm împreună, în surdină. Încerc să-mi menţin echilibrul şi calc prudent. Un pas greşit m-ar face să cad o vreme în gol, într-o linişte perfectă: o secundă, două secunde, trei secunde... Apoi, ar urma ceva necunoscut mie: m-aş dizolva într-o pace deplină şi perspectiva mă înfioară.
Deasupra, cerul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.